Punct. Si de la capat

Nu fac nici un secret din faptul ca sunt nascuta primavara. Poate din cauza asta ma simt cel mai bine cand e cald afara si e soare. Si poate tot din cauza asta nu reusesc deloc sa ma regasesc in atmosfera cenusie si trista a toamnei. Insa intr-o zi ca asta, in care soarele straluceste ca intr-o veritabila zi de primavara simt ca incep sa-mi revin putin cate putin din hibernare.

Constat ca n-am mai scris de doua luni, timp in care mi-am pierdut aproape de tot “exercitiul” . Mi se intampla cu blogul exact acelasi lucru ca si cu unii oameni. Nu mai vorbesc o vreme cu ei, apoi as vrea sa reiau legatura, dar evident imi e rusine ca a trecut atat de mult timp si constat ca nu mai am curajul sa mai sun…si trece si mai mult timp si ma simt si mai aiurea. Asta pana intr-o zi cand ma hotarasc sa pun punct cercului vicios invinovatire -teama. Si s-o iau de la capat.

 

Joaca de-a vacanta

Ma-ntorc din nou pe blog, desi vacanta in Grecia mi-a taiat orice elan de a scrie, de a citi sau de a comenta. Inca o saptamana de vacanta si dependenta de www se lecuia. Pe plaiuri capitaliste insa lucrurile stau diferit asa ca m-am intors la vechea adictie – care observ ca imi serveste mai mult ca modalitate de evadare din cotidian.

 

Despre vacanta o sa scriu destul de scurt si foarte ravasit:

-Regasit Grecia asa cum o stiam : flori (muuuuuulte !!!!), stradute in panta si casute cu arhitectura de bun simt, mare curata si albastra, tarmuri abrupte. Zau regret ca nu-s grecoaica , pana acum de cate ori am fost la ei n-am descoperit nimic care sa nu-mi placa: clima blanda, limba si muzica melodioase, plus ca nici nu zici ca-i recesiune la ei, in timp ce la noi parca-i din ce in ce mai rau

 

- Primele doua zile de vacanta – petrecute intr-un hotel din Porto Carras mi-au adus aminte de ce preferam noi pensiunile ca locuri de  cazare in vacantele noastre – oricat de frumos – si in cazul cu pricina chiar “fitzos” ) ar fi hotelul pana la urma totul se reduce la un singur cuvant: artificial. Un fel de oaza amenajata in intregime, program, animatie, galagie, galagie…galagie. Plaja hotelului mult-mult prea aglomerata pentru gustul meu- de unde am dedus ca sunt cu nervii rau de tot de imi plac numai golfuletele pustii.

Porto Carras = priveliste superba la marea Egee, la insula Kelyfos si Neos Marmaras + port privat pentru locuitorii de fitze ai hotelului -club, iahturi de fitze iar 90% din turistii de acolo vorbitori de limba rusa, de unde iarasi ma duce gandul ca nici pe la aia nu e criza.

 

 

 

 

 

 

 

-Gasit pensiune faina in βουρβουρού aka Vourvourou, cu flori la ferestre si gradina cu rodii si maslini, la doua minute de mers pe jos de Karidi – plaja cea mai faina din toata peninsula Sithonia. Apa marii calda-calda, si vaaaaluri. De albastra si curata nu mai zic, ca-n afara de Marea noastra eu alta mare neagra si jegoasa eu nu am vazut pe unde m-am preumblat.

S-a verificat pe deplin feelingul pe care il aveam , si anume ca pentru a ne bucura de o vacanta de mare/soare/relaxare, fara sa ne alergam toata ziua buna-ziua trebuie sa mergem undeva intr-un loc in care am mai fost cel putin o data. In cazul nostru fiind al treilea an ( nu consecutiv ) pe Sithonia, am redus plimbarile la minim si ne-am bucurat de o vacanta extra-tihnita. Ocazie cu care am “amortizat” si pretul hamacului, si chiar cred ca nu-i nimic mai fain decat sa atipesti leganat in hamac la umbra pinilor, cu fosnetul marii in urechi.

 

Neos Marmaras- singurul loc mai  animat noaptea din toata peninsula are case cochete, alei dragute, taverne unde stau localnicii la un pahar de tsipouri si studiaza turistii, o gramada de magazine -pe care aproape le-am invatat pe de rost si un port foarte fain.

Vizitat Ouranopolis intr-o zi in care soarele se ascunsese intre nori. Drumul pana acolo- de poveste, privelisti faine si o gramada de plaje ascunse. Nimerit taman in miezul zilei, cand toata Grecia isi face siesta, asa ca ne-am bucurat de privelistea oraselului atipit vazuta din fortareata bizantina din port.

Deci- am vrut sa scriu putin si vad ca pana la urma tot m-am intins, si ar mai fi de spus dar am obosit. Cat despre jocul de-a vacanta…pe anul asta am pus punct si am zis game over.

 

Waterworld

Fotografii subacvatice de la Mareea Egee. Un lume ascunsa privirii in apele azurii, care nu inceteaza sa ma fascineze.

Din pacate in privinta tehnicii fotografice n-am facut mari progrese (: , dar pana la urmatorul concediu e suficient timp sa ma perfectionez. Un lucru e sigur, in modulul underwater zoom-ul nu functioneaza, iar pestisorii au si ei un teritoriu personal pe care daca il incalci o zbughesc in maxima viteza.

  

 

 

       

Sfarsit de august in gradina

Nu stiu de ce, dar eu mereu  am avut senzatia ca august e luna in care nu se intampla nimic. Sau cel putin – nimic notabil. Deodata tot acel “spectacol al rodirii” se transforma in cotidian. Asa ca desi anul asta am avut o premiera, adica rosii prinse din copili- faptul ca s-au copt sla mijlocul lui august nu a mai parut iesit din comun, ci ceva firesc- trebuiau doar sa se coaca, nu?

Si nici faptul ca smochinul a facut multe multe fructe-pentru prima data de trei ani de cand e plantat avem recolta serioasa-nu ne-a mai surprins deloc:

Si tocmai cand ziceam ca nu s-a intamplat nimic deosebit in gradina mea, mi-am adus aminte ca nu mai departe de weekendul trecut am avut  un musafir mai special:

Si, pentru ca s-a hotarat sa ramana , si pentru ca din cate ne-am dat noi seama e o domnisoara am botezat-o Kitty, ca pe “pisoaica” unei dragi prietene cu care nu mai vorbisem de taare mult timp, si de care imi era tare dor. 

In rest, chiar nimic nou in gradina mea , doar ca zilele mai scurte , diminetile mai racoroase si frunzele care au inceput sa cada imi amintesc ca toamna se aproie.

Si asta chiar nu-mi place, nu-mi place anotimpul asta de “trecere” in care natura intra in amorteala in ciuda culorilor minunate ale copacilor cu care va incerca sa ma vrajeasca. Asa ca fug nitel sa mai caut  vara prin locuri unde inca nu se simte adierea amenintatoare a toamnei

Brela

Pentru ca am vorbit putin la inceputul impresiilor de vacanta despre Brela, tot cu ea o sa si inchei. Pe noi statiunea asezata sub muntele Biokovo ne-a fermecat atat de tare incat ne-am gandit deja sa revenim acolo in urmatorul concediu pe care il vom petrece in Croatia.

Inca de cand am ajuns ne-a placut faleza umbrita de pinii incovoiati populati de veverite, plajele ascunse in golfulete, portul micut si cochet, stradutele in panta si scarile abrupte pe care coboram ca sa ajungem la mare.Ne-a placut la nebunie imaginea de pe terasa vilei noastre. Si ne-au incantat peste masura gazdele noastre, niste oameni intr-adevar deosebiti, care au facut tot ce a depins de ei ca noi sa ne simtim bine in vacanta, cu care stateam cand si cand de vorba despre trecutul mai apropiat sau mai indepartat al tarii lor la un pahar de rakia sau de travarica, care ne-au povestit o gramada de lucruri despre locurile pe care merita sa le vedem pe coasta Dalmata si care ne-au rasfatat peste masura, gatindu-ne scoici si clatite.

Intr-un cuvant- o vacanta care ne-a mers la suflet, locuri si oameni pe care abia asteptam sa ii revedem!