Lumea Sofiei

Am terminat de citit Lumea Sofiei in urma cu cateva zile. Inca mai reflectez pe marginea cartii, si tocmai de aceea am tot amanat sa scriu despre ea.

In general ma feresc sa cataloghez cartile, si rareori ma va auzi cineva spunand despre o carte ca e „buna ” sau „proasta”.  Daca insa ar trebui sa dau o definitie unei „carti bune” cred ca ar fi „o carte care te determina sa reflectezi asupra unor subiecte, care iti propune o viziune noua asupra unor lucruri, sau- asta chiar ca mai rar- o carte care schimba cu adevarat ceva in tine, o carte la care iti propui sa revii cat mai des, pentru ca ai descoperit in ea un „ceva” care te-a facut sa te identifici cu subiectul/actiunea/perspectiva …

Asadar daca ar trebui sa „cataloghez” conform definitiei de mai sus Lumea Sofiei a lui Jostein Gaarner as zice ca e o carte buna , si asta pentru ca am simtit nevoia sa reflectez asupra ei cateva zile dupa ce am terminat-o.

In primul rand trebuie sa fac o mentiune, si anume ca eu nu imi propun de nici un fel sa fac recenziile cartilor pe care le citesc, ci mai degraba sa notez impresii de lectura si comentarii pe marginea unor recenzii de pe net. Eu nu citesc recenzia cartii inainte de a o citi-pentru ca unii „recenzeaza” povestindu-ti subiectul, iar asta mi se pare chiar aiurea. Insa odata ce am terminat o carte imi acord cateva ore/zile de reflectie, trag unele concluzii si ma apuc de google-it.

Ce m-a surprins foarte tare citind despre Lumea Sofiei e faptul ca majoritatea o considera o”accesibila si atractiva istorie a filosofiei” , si l-am citat aici pe Ciprian Macesaru -unul din multele comentarii care bat moneda pe tema asta. Si ma intristez, pentru ca imi dau seama ca recenzia ar putea impinge catre o lectura facila . Gaarder a fost intr-adevar profesor de filosofie, ba chiar a contribuit la mai multe manuale scolare. Insa, din punctul meu de vedere,  in Lumea Sofiei demersul sau e unul literar in mod evident.

Constat ca polemizez, fara ca asta sa fie scopul postarii, asa ca iau o pauza sa imi recapat tonul obisnuit.

Lumea Sofiei nu e nici pe departe un manual de filosofie pe intelesul copiilor, desi marturisesc ca m-am folosit de aceasta oportunitate pentru a-mi clarifica anumite concepte filosofice. Incursiunea in istoria filosofiei este un pretext pentru autor, care se serveste admirabil de el pe tot parcursul cartii, o carte care debuteaza cu o dilema ” De unde vine lumea?” (caci ” in fond ar trebui totusi ca ceva, candva, sa se fi nascut din nimic si din neant” ) si care isi conduce autorul, personajele si cititorul spre o concluzie „…si noi suntem pulbere de stele”

Ca este un roman de fictiune si nu o carte de popularizare a unor concepte e evident: nimic nu este ce pare a fi in cartea lui Gaarner care pune in functiune un intreg arsenal de tehnici narative : avem aici si povestiri in rama, si mister, si open ending, toate reusind intr-un final sa asigure participarea activa a cititorului in lectura. Caci si Lumea Sofiei  nu e altceva decat o scena, iar noi -publicul- constatam cu uimire ca Sophie Amundsen-cea  care citeste si asculta prelegerile filosofice ale Alberto Knox- nu este decat un personaj, dintr-o carte pe care maiorul Knag o scrie pentru Hilde. Un personaj care nu poate sa isi accepte conditia si care se razvrateste  impotriva autorului fugind din carte.

Anunțuri

4 Responses to “Lumea Sofiei”


  1. 1 Ciprian Macesaru Martie 16, 2009 la 10:21 pm

    Ma bucur ca un om inteligent ca tine citeste rubrica mea. Multumesc! Scopul meu este de a-i atrage catre literatura pe cei care, din pacate, ajung rar sa ia o carte in maini. E vorba despre oamenii care trebuie stimulati. Acum, pentru a aborda subiectul polemicii noastre (sper ca e una cordiala), da-mi voie sa-ti spun ca in continuare nu cred ca Lumea Sofiei este literatura adevarata. N-am inteles de unde ai tras concluzia ca as considera Lumea Sofiei un fel de lectie de filosofie pentru copii!!! Apoi, „rautatea” cu cele doar 10 pagini citite e cred un atac nedemn, mai ales pentru cineva care nu isi semneaza atacul (daca numele tau apare totusi pe undeva pe aici, te rog sa ma ierti). Dintre sutele de carti pe care le-am prezentat in Sapte seri, nu cred ca sunt 10 pe care sa nu le fi citit in intregime, acestea fiind albume, enciclopedii si dictionare). Nu am pretentia de a face critica serioasa. Nu. Eu doar semnalez si arunc o parere personala. Texte mai serioase am publicat in alte reviste. Poate fiindca nu am povestit ce se intampla in Lumea Sofiei ti-a dat impresia ca nu am citit-o, insa singura recunosti ca ti se pare „aiurea” cand recenzentul iti povesteste subiectul unei carti. Fiecare om are dreptul la opinie. Tu vezi in Lumea Sofiei o valoroasa carte de literatura, eu doar un excelent roman de popularizare a filosofiei. Care e problema? Tu, din cate am observat „scotocind” prin blogul tau, esti pasionata de Beigbeder si de Helen Fielding. Probabil ca si pe ei ii consideri mari autori. E doar o chestiune de gust. Sper ca nu te-am suparat cu comentariul meu. Toate cele bune! Ciprian

  2. 2 april16 Martie 16, 2009 la 11:22 pm

    Ciprian, chiar nu mi-am dorit sa polemizez in momentul in care am inceput sa scriu post-ul despre Lumea Sofiei.

    Si recunosc ca intr-un fel, concluzia articolului tau a fost cea care m-a starnit („Pe scurt, un roman meritoriu, util celor dornici sa-si faca o imagine de ansamblu asupra filosofiei (prin urmare, nu si specialistilor in domeniu), dar fara sa fie, totusi, adevarata literatura”). Nu mi-am dorit prin comentariul meu sa declansez nici un atac, ba chiar am admis ca este o rautate din partea mea. Nu, numele meu nu apare pe aici, insa am ales sa nu imi dezvalui identitatea din nevoia de a (mai)avea un strop de intimitate, nu pentru a polemiza sub anonimat.

    Cu toate ca spui „Nu am pretentia de a face critica serioasa. Nu. Eu doar semnalez si arunc o parere personala”, trebuie sa iti marturisesc faptul ca am citat articolul tau si nu vreo postare de pe vreun blog tocmai pentru ca eu consider ca esti o persoana avizata si competenta, si da, intr-un fel m-a intristat remarca facuta de tine.

    Pana la urma urmei, asa cum ai spus si tu, receptarea unui text e o chestiune de gust. In ceea ce ma priveste pot spune ca nu il ridic in slavi pe Gaarner, nici pe Beigbeder, de Fielding nu mai vorbesc.Marturisesc si faptul ca citesc literatura contemporana cu scopul de a imi dovedi ca pot gasi carti scrise bine si de catre autori recenti.Parerea mea e departe de a fi cea a unui critic, fie el si diletant.Sunt doar o persoana care mai citeste si altceva decat reviste.

    Recitind atat comentariul tau imi dau seama ca te-am suparat, si imi cer scuze. Cu permisiunea ta am sa sterg din text acea rautate, absolut gratuita.

    Iti multumesc pentru comentariu, toate cele bune!

  3. 3 Ciprian Macesaru Martie 17, 2009 la 12:37 pm

    Ma bucur foarte mult sa constat cat de placut ne-am putut apara ideile. Dincolo de abstractul acestei lumi virtuale, descopar in tine un om care are mari resurse de caldura umana si asta e cel mai important. Cunosti probabil acele critici care nu reusesc sa ramana la nivelul combaterii ideilor, ci devin de-o rautate gratuita la adresa persoanei despre care se scrie. In fine, nu vreau sa devin patetic. Iti multumesc pentru raspuns si iti doresc mult succes. Am sa te citesc in continuare cu interes.

    Ciprian

  4. 4 april16 Martie 17, 2009 la 4:47 pm

    Ciprian, multumesc mult pentru adevarata lectie de toleranta oferita!

    Eu consider ca scriitor e un om pe care il viziteaza inspiratia si care astfel ofera celorlalti oameni un dar.In mod obisnuit intalnirea sau dialogul cu cititorul au loc mai ales prin intermediul cartilor/interviurilor/articolelor de opinie. Imi pare bine ca te-am cunoscut in aceasta lume virtuala; in urma acestei intalniri provocate de o controversa eu sunt cea mai „castigata” – caci am mai multe de citit si de invatat de la tine.

    Mi-am propus sa citesc Dialoguri in oglinda – chiar daca interviul nu e chiar genul meu preferat – insa mi-a starnit curiozitatea mai ales ca unii din interlocutorii tai mi-au fost profesori.

    Blogul meu nu e decat o incercare de a iesi din amorteala gandirii; esti oricand binevenit in (i)realitatea mea imediata -chiar daca lectura s-ar putea sa nu fie foarte ofertanta.

    Iti doresc mult succes in tot ce ti-ai propus sa realizezi!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




WELCOME!


Cel mai probabil ai ajuns pe blogul meu din intamplare. Nu-s surprinsa foarte tare, in (i)realitatea mea inconjuratoare toate lucrurile sunt absolut...intamplatoare.

Co-autor si fidel cititor


I am a
Canna

What Flower
Are You?

"I stand up for what I believe in, even if it gets in the way of what other people think. I am proud of myself and my accomplishments and I enjoy letting people know that."

Live Traffic

Martie 2009
L M M M V S D
« Feb   Apr »
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031