Ne fac copiii fericiti?

Ca majoritatea oamenilor care au o relatie stabila , lunga si legala 🙂 am inceput de cateva luni sa ne intrebam ce-ar fi daca…ar mai aparea in familia noastra o fiinta mica – in afara de pisica.

Pentru ca in grupul nostru de prieteni inca nu avem familii cu copii (cam toti sunt inca in formula de 2) nu prea avem cum sa vedem in ce fel le-a schimbat venirea copilului viata altora. Pe nasi nu ii punem la socoteala, ei sunt mult prea departe , ne intalnim de doua ori pe an (de fapt de cand a aparut cel mic ne-am vazut o singura data) si oricum ei traiesc in… cu totul alta lume.

Asa ca a ramas „incurcata” treaba, e la categoria „ce-o fi o fi”, cu alte cuvinte-gandeste ca va fi bine si sigur o sa fie bine, ca oricum altceva nu avem ce sa facem. Ne consolam si noi cu gandul ca am „copilarit” destul si e cazul sa intram intr-o noua etapa ( eu fiind speriata mai ales de faptul ca pana la schimbat de scutece mai e ceva – si ma gandesc aici evident la perioada 2in1 si la nastere despre care nu am o viziune prea idilica)

Zilele astea rasfoiam asa , intr-o doara din Stefan Klein – Formula fericirii, o carte pe care o am prin preajma si la care apelez ori de cate ori am chef n-am chef sa citesc, ci doar sa frunzaresc, asa, dintr-o carte. Si deschid exact la pagina la care aparea exact intrebarea din titlu. Sub – statistici si concluzii.

Spicuiesc si eu un pasaj care mi s-a parut interesant :

Copiii atenueaza fericirea traita alaturi de partener. Fericirea cuplului scade inca din timpul graviditatii si atinge un nivel minim atunci cand copilul incepe sa mearga de-a busilea. Ulterior situatia se amelioreaza, dar numai pana cand primul copil ajunge la pubertate.Atunci starea de multumire a cuplului atinge cel mai scazut nivel. Se pare ca adolescentii sunt o povara mai mare pentru cuplu decat copiii mici

Recunosc ca odata ajunsa in punctul asta am simtit nevoia sa rasuflu usurata. Ohoo, mai e mult pana acolo! Si , anyway, pe mine m-au incurajat definitiv studiile potrivit carora parintii sunt mai putin dispusi sa isi asume riscuri si sunt mai atenti la sanatatea lor. Uite intr-adevar un lucru pozitiv din tot studiul.

In rest lucruri de bun simt, care sa te faca sa gandesti toata chestiunea balansat. Adica sa nu ai nici mari asteptari, insa nici temeri grozave legate de aparitia „urmasilor”. In nici un caz un copil nu distruge o relatie, asa cum nu o poate  salva daca lucrurile o iau la vale.

Anunțuri

4 Responses to “Ne fac copiii fericiti?”


  1. 1 Ciprian Macesaru Martie 18, 2009 la 4:39 pm

    Am un baiat de 3 ani si jumatate. Chestiile despre nefericire despre care zici ca scrie Klein m-au cam enervat. Nu cred ca se pot face generalizari. Cat timp sotia mea a fost insarcinata am trecut prin mari emotii, din cauza unor complicatii, dar nicidecum nu am fost nefericit. La fel dupa ce copilul s-a nascut. Dimpotriva, intr-un fel n-am fost niciodata mai fericit, pentru ca niciodata n-am simtit ca fac ceva mai important. Daca domnul Klein gandeste cu penisul, asta e problema lui. Ce dur sunt, nu? Prin urmare, in ciuda tensiunii fantastice prin care treci, totul poate fi extraordinar de frumos daca iti iubesti partenerul. Stiu, e banal si patetic ceea ce-ti spun, dar asa stau lucrurile. Daca pe cineva il face nefericit propriul copil, e vina lui si nu a copilului sau. E un mare test al vietii sa ai un copil, poate cel mai mare. Asa ca… SUCCES!

  2. 2 april16 Martie 19, 2009 la 12:20 pm

    Ciprian- sa va traiasca baietelul si sa va umple viata de bucurie!

    Cat despre ce scrie Klein-nu merita nici sa te enervezi; el formuleaza niste raspunsuri in termenii neuropsihologiei-insa cati dintre noi sunt dispusi sa accepte ca starea de fericire e generata DOAR de niste reactii chimice provocate de dopamina, oxitocina şi beta-endorfina ?

    Legat de intrebarea din titlu – marturisesc ca incerc sa imi creez niste asteptari mai realiste – tocmai pentru ca ne-a „palit asa deodata” si deja am inceput sa ne gandim ca nu ne putem concepe viata fara un copil sau -asta e mai grav- sa regretam ca am asteptat pana la 30 de ani pana sa ne hotaram sa facem pasul asta.Incerc asadar sa contrabalansez 😉 ca sa nu facem o obsesie dintr-un lucru cat se poate de natural.

    Si absolut de acord cu tine cand spui „Daca pe cineva il face nefericit propriul copil, e vina lui si nu a copilului sau.” „Cheia” se afla in relatie; cel mai probabil acele cupluri care au avut probleme cand in viata lor a aparut un copil ar fi trecut prin aceleasi sincope/perioade de „cadere” – dar din cu totul alte motive.

  3. 3 Irina Iunie 14, 2009 la 4:26 pm

    daca parintii nostri isi puneau atatea probleme inainte de a ne face cred ca nu mai eram pe lume :).Daca nu ati facut copii pana acum nu mai are rost sa regereti, ce-a fost a fost,dar mai bine nu amani. Eu am nascut prima fetita la 29 de ani si parca mi-a parut rau ca n-a fost mai devreme.A doua a venit cand aveam 31, ca dupa prima imi pierise tot curajul :)). A treia va veni la 33, daca totul va fi bine :)). Copiii iti imbogatesc viata foarte mult, nici nu mai tii minte momentele grele, asa de repede cresc :((.
    Spor la treaba :).

  4. 4 april16 Iunie 15, 2009 la 3:56 pm

    Irina, sa-ti traiasca fetitele, sa fie sanatoase si sa va umple sufletele de bucurie! O sarcina usoara in continuare!

    Daaaa, pai am lasat toate intrebarile si temerile deoparte, muncim la proiect 😉 Uneori insa cand te hotarasti mai greu sa te „pui pe treaba” si bebe se lasa asteptat… Am speranta insa ca o sa cunosc si eu bucuria de a fi mamica – cat mai repede.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




WELCOME!


Cel mai probabil ai ajuns pe blogul meu din intamplare. Nu-s surprinsa foarte tare, in (i)realitatea mea inconjuratoare toate lucrurile sunt absolut...intamplatoare.

Co-autor si fidel cititor


I am a
Canna

What Flower
Are You?

"I stand up for what I believe in, even if it gets in the way of what other people think. I am proud of myself and my accomplishments and I enjoy letting people know that."

Live Traffic

Martie 2009
L M M M V S D
« Feb   Apr »
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031