Doi negri mititei

Această prezentare necesită JavaScript.

Cei doi puiuti ai lui Kitty seamana unul cu altul ca doua picaturi de apa. Si nu seamana mai deloc cu Kitty. I-am vazut din prima lor zi de viata: mici, orbi si neputinciosi. Apoi le-am urmarit transformarea in doi mitzi poznasi, amuzandu-ne de traznaile lor.

Iar cu timpul am inceput sa ii deosebim in ciuda asemanarii fizice. Va spun drept , pisoii mei au caractere total diferite: unul tandru, relaxat si mereu dornic sa fie mangaiat, celalalt guraliv nevoie mare, miauna ca ars cand pui mana pe el si campion la trante, un adevarat saltimbanc. Si am inceput din ce in ce mai mult sa ne gandim sa le gasim un nume reprezentativ. Ne-am adus aminte de T.S Elliot care zicea ca ii trebuie trei nume pisicii: unul comun, ca Peter sau Augustus, unul bizar, care o face „să-şi ţină coada perpendicular,/Sau să-şi înfoaie mustaţa, mândră de sine“, şi unul pe care „Doar PISICA ÎNSĂŞI ÎL ŞTIE“.

Si dupa ce ne-am rascolit mintile si am trecut in revista nenumarate apelative, a ramas stabilit. Avem asadar un pisoi numit ZEN si unul pe care il cheama BOC. Si da, ne-am facut griji ca Boc va fi mai putin iubit din cauza „tizului sau”, numai ca pisoiul meu guraliv si saltaret e atat de simpatic incat nu se poate sa nu il indragesti.

Si pentru ca asemanarea fizica s-a pastrat chiar si acum cand s-au facut mai maricei le-am cumparat doua zgardute diferite care sa ne ajute sa ii deosebim. Asadar pozele mai recente de mai jos Boc are zgarduta verde, iar Zen are zgarduta neagra. Enjoy!

Prima rosie

Intre doua ploi, la o plimbare prin gradina, am zarit-o. Apoi am inceput sa vad si alte surate de-ale ei care incepeau sa se parguiasca. Si-am ramas surprinsa ca deja au inceput sa se coaca. Cu toate ca anul asta am avut rasaduri foarte timpurii iar pe 30 aprilie deja rosiile erau plantate in gradina. Iarna geroasa a facut ca dorul de gradinarit sa fie mai mare iar vremea cea buna ne-a determinat sa grabim si mai mult lucrarile de primavara. Iar soarele puternic si caldura de cuptor le-a facut si pe ele sa se grabeasca. Asa ca am consemnat recordul ,care va fi greu de egalat : 20 iunie-prima rosie.

 

 

 

 

Appassionatta

Asteptata cu emotii sa infloreasca prima floare a Passiflorei s-a deschis duminica trecuta. Chiar ma gandeam ce sanse am sa ii vad prima floare, caci minunea tine o singura zi. Plina de boboci cum e m-am consolat  cu gandul ca pana la sfarsitul verii voi avea cu siguranta ocazia sa o admir macar o data. Insa ea mi-a dat ocazia sa o admir mai devreme decat credeam , probabil ca rasplata pentru faptul ca a fost rasfatata gradinii anul acesta . O adevarata dovada a perfectiunii din natura, o floare absolut minunata si incantatoare!

 

 

 

 

Aprilie in gradina mea

N-am mai deschis blogul de o gramada de vreme, asa incat a inceput sa mi se para strain , atat continutul cat si meniul wordpress. Cu toate asta nu pot sa nu scriu despre luna mea preferata din an, care tocmai ce s-a incheiat.

Anul asta am avut parte de o iarna rea si grea, iar gradina mea s-a resimtit. Nu incetam sa facem constatari de daune dupa gerul napraznic din ianuarie: smochinul e compromis (din fericire ii dau muguri de la radacina , insa era un ditai copacul si aproape nu imi vine sa cred ca s-a uscat , protejat fiind………), albizia e de asemenea uscata, iar trandafirii au dat toti din radacina, i-am taiat anul acesta de jos de tot…

Insa ca in fiecare primavara au fost atat de multe de facut si de pus la punct in gradina, incat nu am avut timp sa plang prea mult dupa pagubele produse. Si nici sa scriu prea multe despre toate cate s-au intamplat in gradina mea. Pun asadar cateva fotografii cu floricelele mele de primavara. Si poate in mai, cine stie? voi avea mai mult timp sa sintetizez noutatile din gradina- caci sunt o gramada!