Furtuna din NOI

Deasupra transeelor care brazdeaza tot centrul vechi al Bucurestiului, cerul se pregatea aseara de o furtuna grozava.

Noi ne pregateam sa intram in sala Rapsodia, la premiera spectacolului NOI al trupei Dan Puric. Ne pregateam – un fel de a spune.Mai corect ar fi sa zic ca incercam sa ne detasam de atmosfera apasatoare a unei dupaamieze care incinsese la maxim caldaramul bucurestean si de micile sacaieli de peste zi. Prinsi in aglomeratia de la intrarea ingusta a salii Rapsodia ne lasam retinele si sufletele sa fie agresate de imaginea unui centru vechi lasat in paragina. Intr-un mod uimitor, poate ca nu exista o introducere mai potrivita pentru NOI decat aceasta agresiune pe care ti-o pricinuieste vederea acestor cladiri, relicve ale unei glorii de mult apuse. Caci cand intri in sala ai inima scrijelita, iar fisura e suficienta pentru a lasa sa patrunda tot amalgamul de sentimente pe care trupa lui Dan Puric ti-l provoaca.

Iar cand Dan Puric marturiseste ca cel mai minunat lucru care i s-a intamplat a fost acela ca „a tacut atat de adanc incat a ajuns sa vorbeasca in tacere” realizezi ca ceea ce vrea sa iti transmita acest minunat „spargator profesionist de limbaje teatrale” nu este ideea de inutilitate a cuvintelor, ci faptul ca exista modalitati de expresie mai profunde si mai graitoare – intoarcerea la tacere fiind unul din acele acte care iti purifica sufletul.

Si-atunci se intampla. Reusesti sa te detasezi total. Abandonezi limbajul si incrancenarea de a transpune in cuvinte ceea ce vezi. Si iti lasi sufletul liber, sa inteleaga asa cum doreste ceea ce niciodata nu ar putea fi redat in vorbe .

Nesfarsite ropote de aplauze rup tacerea. Cortina cade, scena se umple de  intuneric. Te cufunzi in tacere, in timp ce strabati din nou transeele de pe Lipscani. Iar aerul rece te anunta ca a plouat in Bucuresti. „Ce furtuna teribila a fost !!!” – auzi din zbor conversatia unor trecatori.

Si-atunci zambesti. Pentru ca in sufletul tau e in continuare furtuna. O furtuna grozava de sentimente amestecate, care vrei sa tina cat mai mult, sa te ravaseasca si sa te tulbure …