Flori din gradina mea de apartament

De cateva zile ninge apasat, viscolit si…enervant. De parca am fi in decembrie. De parca ar vrea sa imi faca in ciuda, ca si-asa m-am saturat de haine groase si de atmosfera hibernala, si am un chef de stat afara, la soare …Nu mai vorbesc de planurile zadarnicite legate de inceperea lucrarilor de primavara din gradina.

Insa, pentru ca a-nflorit dupa mult timp Spatiphilium-ul meu, poreclit si Setila, mi-am scos florile de apartament la un photo shooting . Le-am pus ca fundal muzical „Waiting for the sun” si le-am sfatuit sa lase pudoarea deoparte si sa se arate in adevarata lor splendoare iar acum acum le fac vedete.

O primavara minunata !!!!

Primavara e anotimpul meu de suflet. Inainte de a fi un anotimp e un simbol: al renasterii permanente, al puterii de a o lua de la capat, e simbolul innoirii .

Si, nu uitati de martisoare! Faceti o bucurie si daruiti martisoare persoanelor dragi din viata voastra , le veti insenina sufletele si veti duce traditia mai departe!

Simion Florea Marian relateaza in cartea „Sarbatorile la romani” ca in Moldova, Muntenia, Dobrogea si in unele parti ale Bucovinei exista obiceiul ca parintii sa lege, la 1 martie, copiilor lor o monedă de argint sau de aur la gat sau la mana.
In unele zone, copiii purtau martisorul 12 zile la gat, iar apoi il legau de ramura unui pom tanar. Daca in acel an pomului ii mergea bine însemna ca si copilului ii va merge bine in viata. In alte cazuri, martisorul era pus pe ramurile de porumbar sau paducel in momentul infloririi lor, copilul urmand sa fie alb şi curat ca florile acestor arbusti. Snurul martisorului exprima impletirea inseparabilă a doua principii: roşul este atribuit vitalitatii femeii, iar albul este specific intelepciunii barbatului.          

Din mijloc de cod portocaliu

Suntem in ultima luna de iarna stiu… E vremea pentru nameti , viscol si ger, insa pe mine puterea cu care se dezlantuie iarna asta ma infioara. Imi aduc aminte ca asa avea sentimentul si in copilarie cand se troieneau strazile ca nu mai vine niciodata primavara. Iac-asa si-acum… Deja nu mai simt magia iernii ci urgia ei.

La mosie satul pare tot incremenit. Sambata au fost ” Mosii de iarna” si pentru un timp atmosfera s-a mai animat, pentru ca apoi lucrurile sa revina la incremenirea initiala. Doar fumul care se mai vede iesind pe cosuri arata ca totusi e un sat locuit. Zapada cade marunt, continuu de peste 40 de ore; un strat nou de zapada de vreo palma s-a depus iar peste cel existent. Vantul urla, nu sufla.  

Am citit deunazi ca zapada din Bucuresti e toxica.Plina de metale grele si… DDT.  Explicatia fenomenului: „DDT-ul ar fi ajuns in Bucuresti odata cu decopertarea unui depozit cu aceasta substanta, pe traseul autostrazii Transilvania. Substanta nociva ar fi intrat in panza freatica, iar de acolo, in rauri. Prin evaporare, apa a ridicat aceste substante in aer, fiind aduse in oras de precipitatii.”

Ceea ce inseamna ca nu doar in Bucuresti se intampla fenomenul-doar aici au fost analizate probe din zapada. Daca asta e cauza probabil ca aria de contaminare e mult mai mare…Bucuriile iernii, nu alta!

Ger. Mare

 Special am asteptat o zi in care temperatura de afara sa se apropie cat de cat de limita suportabilului ca sa scriu despre gerul care ne-a chinuit mai bine de o saptamana. Nu de alta dar la -17 grade celsius daca mai incepeam sa mai si scriu despe ger simteam ca-mi ingheata si ceaiul in ceasca.

 Cum ziceam – iarna grea si tare rece. Iar la noi cand e iarna grea e ger de crapa pietrele si ingheata marea. Tot asa s-a intamplat si acum 5 ani. Asa ca , pentru ca nu am poze cu marea inghetata de anul acesta le pun cele de acum 5 ani. Si, apropo de ger. Mi-aduc aminte din copilaria mea de-o vorba a bunicii : ” A venit gerul lui Marcoci”. Nu-mi aduc aminte cine era Marcoci asta si ce treburi avea, insa vad ca s-a intors iar pe aici. Poate isi gaseste totusi mai repede drumul spre Siberia, ca mie iarna asta mi-a ajuns.